joi, 18 august 2016

De ce?!

Ei bine, știți că într-o postare anterioară am spus despre o așa-zisă boală a mea, durând 2-3 zile. Mdaaaa...

Eu am bolit împreună cu Ionuț și tata. În a 3- a zi ceilalți doi nu mai aveau nimic, dar EU, am rămas tot așa , afară de faptul că mi-au dispărut toate secrețiile, iar cerul gurii a devenit pe deplin curat. Dar amigdalele mi se umflau pe zi ce trecea tot mai mult... Nu mai puteam respira bine şi vorbeam gâtuit... În a 7- a zi, n-am mai putut răbda. La ora 8: 30 eram la policlinică. Dumnezeu m-a ajutat, deoarece în acea dimineață trebuia să fie la cabinet o femeie tânără, dar, s-a întâmplat să schimbe tura, şi în locul tinerei, era acolo doamna Vlăiescu, o orelistă experimentată. M-am așezat pe acel scaun pe care nu-l voi uita niciodată: unul înalt, în care stăteam cam cocoşată, cărămiziu şi îngrozitor. S-a uitat în gura mea (ceea ce nu-mi plăcea deloc), şi a părut foarte nemulțumită şi m-a întrebat: "-Te doare mai tare pe o anumită parte?". Eu i-am răspuns:"-Da, pe parte dreaptă...", "-Simți asta?". Întrebările ăstea insistente mi se păreau dubioase, neprevestind nimic bun... "DA, SIMT ASTA!", am spus. Sau mai bine zis am ridicat vocea. Eram speriată şi începusem să fac ceea ce nu e frumos să faci...
Atunci a zis, întorcându-se spre mama, care privea la rândul ei cam tulburată scurta discuție dintre noi: "-Doamnă, fata are un flegmon periamidalian. Vă spun de pe acum că se tratează ori cu antibiotic (o metodă destul de nesigură), ori facem o puncție". Mami s-a speriat, iar  când am văzut-o pe mama care este foarte stăpână pe ea de obicei, m-am îngrozit. O operație! La vârsta asta! Da, operație, căci cum ar putea fi numită dacă au fost folosite instrumente chirurgicale și anestezie?! Și în afară de puncție mi-a făcut și incizie. Și incizia e FOARTE dureroasă. Am tremurat de durere, credeți-mă!


Acum sunt pe antibiotic și sunt mult mai bineeee! 😉😉

2 comentarii: